SÂRBU ABOGADOS MADRID: RĂPIREA COPIILOR DE CĂTRE UNUL DINTRE PĂRINȚI

Dacă fostul partener v-a dus copilul în altă ţară din UE, în mod ilegal, (fie încălcând o decizie pronunţată de instanţa judecătorească din statul membru în care locuiţi împreună cu copilul, fie fără aprobarea dumneavoastră), aveţi dreptul de a apela la justiţie pentru a vă recupera copilul. Autorităţile centrale care răspund de răpirile internaţionale de copii vă pot ajuta să întreprindeţi acţiunile necesare.

După iniţierea procedurilor judiciare în ţara în care a fost dus copilul, instanţele din ţara respectivă vor dispune returnarea acestuia, dacă toate cerinţele legale sunt îndeplinite.

Fac excepţie situaţiile în care:

• copilul este în pericol în ţara în care a locuit înainte de răpire

• copilul are vârsta necesară pentru a declara că nu doreşte să se întoarcă.

Teoretic, atât copilul, cât şi părintele căruia îi este încredinţat au dreptul să fie audiaţi pe parcursul procedurilor judiciare. Nu puteţi obţine anularea unei decizii de încredinţare dacă răpiţi copilul şi îi cereţi unei instanţe judecătoreşti din altă ţară din UE să emită o decizie diferită.

Dacă doriţi anularea deciziei de încredinţare, trebuie să vă adresaţi instanţelor din ţara în care s-a luat decizia în cauză. Excepţii Aceste reglementări nu se aplică în Danemarca şi în statele SEE (Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia). Cu toate acestea, Danemarca, Islanda, Norvegia şi Elveţia au semnat Convenţia de la Haga privind răpirea copiilor (1980). Prin urmare, deciziile privind cazurile de răpiri în care sunt implicate aceste ţări se iau în baza Convenţiei de la Haga şi a altor acorduri internaţionale.

Ministerul Justiţiei este autoritatea centrală din România pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor stabilite prin Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga, la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, denumită în continuare Convenţie.

În calitate de autoritate centrală română, Ministerul Justiţiei cooperează cu autorităţile centrale ale celorlalte state părţi la Convenţie şi colaborează cu instituţiile şi autorităţile române cu atribuţii în domeniul de aplicare al Convenţiei.

Soluţionarea cererilor adresate de către persoana fizică, instituţia sau organismul interesat din oricare stat parte la Convenţie, pentru înapoierea copilului aflat pe teritoriul României ca urmare a unei deplasări sau reţineri ilicite este de competenţa Tribunalului pentru minori şi familie Bucureşti. Reclamantul poate să sesizeze direct instanţa judecătorească competentă.

Dacă instanţa constată că deplasarea sau reţinerea copilului pe teritoriul României este ilicită va dispune înapoierea copilului în ţara în care acesta îşi are reşedinţa sa obişnuită şi va fixa, în chiar cuprinsul hotărârii, un termen pentru executarea obligaţiei de înapoiere a copilului, sub sancţiunea unei amenzi civile în favoarea statului român. Autoritatea centrală română, pe toată durata acestui termen stabilit de instanţă, va urmări dacă obligaţia de înapoiere a copilului este respectată de persoana obligată la aceasta.

În acest scop, autoritatea centrală română are dreptul să participe, prin reprezentant, la oricare dintre procedurile şi demersurile legale necesare pentru înapoierea copilului şi poate solicita relaţii de la instituţiile şi autorităţile implicate. În cazul în care obligaţia de înapoiere a copilului nu este executată de bună voie în termenul stabilit de instanţă, la expirarea acestuia autoritatea centrală română va solicita instanţei comunicarea titlului executoriu către organele fiscale, pentru punerea în executare a amenzii.

Dacă nici după aplicarea acestei amenzi, hotărârea judecătorească de înapoiere a copilului în ţara reşedinţei sale obişnuite nu este executată voluntar, se procedează la executare silită, conform Codului de procedură civilă.

Ioana Bratuleanu- Sarbu Abogados Madrid