AVOCAT ALINA MANUELA SASU: DIVORȚUL

Durata de viaţă a unei relaţii între doi oameni nu poate fi prestabilită şi fixată prin ancore legale şi religioase. Divortul, un episod din viata care poate fi cu adevărat dramatic, nu numai pentru consecinţele emoţionale, dar si pentru efectele juridice, în special în cazul în care există copii la mijloc.

Cine ramane cu casa? Ce se intampla cu copii minori?  Sunt doar cateva intrebari la care trebuie gasit raspunsul. Decizii profunde care sunt rezolvate într-un moment foarte delicat pentru cuplu.

 Intrebarea este, unde putem divorța în aceste cazuri?

Creșterea mobilității cetățenilor pe teritoriul Uniunii Europene a dus la un număr în continuă creștere a relațiilor internaționale, astfel încât întâlnim tot mai frecvent casatorii între cetățeni de naționalitate diferită; care locuiesc în state membre diferite sau care locuiesc în state membre a cărei naționalitate o are doar unul dintre ei sau niciunul, care s-au căsătorit în România sau în Spania, cu naționalitate română sau unul de naționalitate română și celălalt de naționalitate spaniolă ori unul dintre soți locuiește în România și celălalt în Spania.

Regulamentul european din 2003 cu privire la competența instanțelor în materie matrimonială stabilește o serie de reguli de competență internațională, având în vedere legăturile obiective ce dau competența și excluzând acordurile între soți de alegere a instanței competente.

 Mentionez faptul ca locul căsătoriei nu prezintă nici un impediment în ce privește legea aplicabilă divorțului, deci chiar dacă soții s-au căsătorit în Spania, în România sau în altă țară de pe teritoriul Uniunii Europene, la divorț se ține cont de elemente precum cetățenia soților ori domiciliul reclamantului, pârâtului sau ultimul domiciliu comun al soților, cu respectarea unor condiții.

In cazul în care soții sunt de acord ca procedura de divorț, în baza Regulamentului european din 2010, soții pot conveni prin semnarea unui acord să desemneze legea aplicabilă cu condiția ca aceasta să fie una dintre următoarele legi:

– legea statului pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită la data încheierii acordului

– legea statului pe teritoriul căruia soții și-au avut ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să aibă încă reședința respectivă la data încheierii acordului

– legea statului de cetățenie a unuia dintre soți la data încheierii acordului

– legea instanței în fața căreia a fost introdusă acțiunea.

În Spania exista urmatoarele tipuri de divort: divorțul de comun acord si cel contencios (când există diferențe și înțelegeri între părți)

Divorțul în care ambele părți decid să parcurgă procedura pe cale amiabilă, are o durată redusă și costuri minime. În acest caz, părțile trebuie să se pună de acord cu privire la încredințarea copiilor, valoarea pensiei de întreținere, programul de vizite, partajul bunurilor, păstrarea sau schimbarea numelui soțului care odată cu căsătoria și-a schimbat numele.

Desfacerea căsătoriei în Spania , în cazul în care există bunuri comune atât în Spania cât și în România implică aplicarea legii spaniole pentru partajul bunurilor aflate în Spania și cea română pentru cele din România.

Hotărârile privind divorţul sau separarea legală pronunţate într-o ţară a UE sunt recunoscute în celelalte state membre, fără să fie nevoie de o procedură specială.