28 marzo 2024

Gazeta de Spania

Aducem România mai aproape de tine!

ZIUA LIMBII ROMÂNE

Istoria limbii române este foarte controversată din mai multe puncte de vedere științifice și politice. Nu poate exista istoria unui popor dacă se impune acestuia alte variante decât cele reale.

Una din teoriile controversate afirmă că limbile romanice existau deja în timpul imperiului roman. Istoricii români contemporani au eliberat o teorie că Imperiul Roman într-o perioadă foarte scurtă a colonizat DACIA. Dacii au luptat cu dârzenie împotriva acestei colonizări rapide.

Limba română continuă din limba Dacă (o limbă care se vorbea pe vremea tracilor).

După încheierea cuceririi Daciei, colonizarea  care a  durat 169 de ani, s-a demonstrat că nu a avut timp suficient pentru schimbarea completă a limbii dacice.Se vorbește că româna este continuatoarea latinei militare de la frontiera daco-dunăreană a Imperiului Roman.

«De altfel, viața militară intensă a Daciei, alături de prestigiul civilizației, culturii și limbii latine, constituie principala explicație pentru rapida romanizare a acestei provincii. În istorie, se mai cunosc cazuri de asimilare, într-o perioadă scurtă, a unei limbi de prestigiu militar și cultural, căci, normanzii (debarcați în 841, în NV-ul Franței, și creștinați în 911), după cucerirea Angliei, în urma bătăliei de la Hastings, în 1066, au influențat, ca vorbitori ai francezei, limba anglo-saxonilor, ceea ce arată că franceza devenise limba lor maternă după numai circa două secole.

Altă ipoteză explică trăsăturile latine atât de manifeste dar atât de puțin savante, ale limbii române, prin existența unei îndelungate latinități pre-romane în Dacia, această latinitate difuzându-se prin comerț, prin strămutările (spontane sau forțate) de triburi dacice între nordul Dunării și Imperiul roman, și prin educarea în Imperiu a unor tineri șefi daci luați ostateci de Romani.

În această teorie, Dacia este nucleul original al limbii române (și al etnogenezei poporului român), populațiile romane din sudul Dunării (de exemplu Aromânii) provenind din migrații pornite din Dacia. Lingviștii țărilor din sudul României sunt favorabili acestei ipoteze, deoarece ea se potrivește cu teoriile oficiale ale acestor țări, conform cărora nu existau populații romanice în Balcani în momentul sosirii slavilor.”

Izvoarele vorbesc că suntem români de veacuri în teritoritoriile de astăzi, că provenim fie din Banat, Ardeal, Maramureș, Moldova, Republica Moldova. Oltenia, Muntenia, Dobrogea, cu toții suntem români, pe toți ne leagă unitatea lingvistică românească.

«Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi, nu a așteptat întemeierea statului România, cum se poate citi în articolele anglofone din Wikipedia privind «limba moldovenească». Deși supușii voevodatelor se desemnau ca «ardeleni» (sau «ungureni» în Miorița), «moldoveni» sau «munteni», numele de «rumână» sau «rumâniască» pentru limbă este atestat în secolul XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau Letopisețul Țării Moldovei.» ( sursa wikipedia)

Articol realizat de Elena Buldum ( poet și publicist)