Meniu
credisabogados

Gazeta de Spania on Google+RSS Feed

20 octombrie 2018

TRADIȚII, OBICEIURI ȘI SUPERSTIȚII DE BOBOTEAZĂ


Distribuie și prietenilor tăi!
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on Google+
Google+

Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lîngă sfințirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasa întrecere înot a barbaților pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot și cel practicat de fete, care pun busuioc sub perna pentru a-și visa alesul.

Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezatorul și Inaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, marcheaza sfîrșitul sărbătorilor de iarnă și, totodată, al celor dedicate nașterii lui Iisus Hristos. Bobotează este una dintre cele mai importante sărbători, atît pentru creștinii ortodocși, cât și pentru cei catolici.

La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac și se prind farmecele și descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.

La Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reusește să ajungă primul la ea primește binecuvântarea preotului și se consideră că va avea noroc tot anul.

În vechime, cel care găsea primul crucea și o aducea la mal primea și daruri de la domnitorul țării și era ținut la mare cinste de către ceilalți.

Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul țării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva și duceau alimente și băutură. După ce serveau masa, ele cantau și jucau toată noaptea. Dimineața ieșeau pe stradă și luau pe sus bărbații care apăreau întâmplător pe drum, îi luau cu forța la rău, amenințîndu-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă.

Fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure ca se vor mărita în acel an, spune tradiția populară.

De asemenea, potrivit tradiției, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregatește o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului.

Astfel, sub fața de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colț al acesteia se pune câte un bulgare de sare. Apoi, pe masă se așază 12 feluri de mâncare: coliva, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borș de „burechiușe” sau „urechiușele babei” (fasole albă cu colțunași umpluți cu ciuperci), borș de pește, pește prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătura de varză acră, plăcinte cu mac. Nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinți masa.

„Chiralesa” provine din neo-greacă și înseamnă „Doamne, miluiește!”. Există credința că, strigând „Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat pînă la Sfântul Andrei (30 noiembrie).

După sfințirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodarie, pentru a fi fertile și protejate de boli. Se crede că, dacă în dimineața Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat.

De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiția mai spune ca la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă și nu se dă nimic cu împrumut.

De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit „Udatul Ionilor”, întalnit mai ales în Transilvania și Bucovina.

În Bucovina, la porțile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceștia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtați cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezați sau purificați.

Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunțarea nașterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă și tămâie.

În Franța, cu această ocazie se servește un fel de placintă numită „la galette des rois”, care pe vremuri era împărțită în tot atâtea felii câți comeseni erau, plus una. Felia suplimentară, denumită „a Bunului Dumnezeu” sau „a Fecioarei”, era oferită primului sărac care apărea în fața familiei.

Un obicei actual constă în ascunderea unei figurine, reprezentând un rege mag, în interiorul plăcintei, iar cel dintre meseni care va descoperi figurina în porția sa va fi regele zilei.

În Belgia și în Olanda există, de asemenea, tradiția preparării unui desert cu cremă de migdale, similar celui pregătit în Franța. Cel mai tânăr dintre membrii familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile pentru fiecare, iar cel desemnat regele zilei își alege o regină.

În timpul acestei zile, copiii străbat străzile intonând cântecul stelei și intră în case pentru a primi mandarine și bomboane, tradiție pe cale de dispariție în Belgia, dar păstrată încă în regiunile de provincie flămânde.

În Spania sau în unele regiuni din Italia, copiii așteaptă cadouri de la regii magi pe 6 ianuarie, zi dedicată petrecerii.

Creștinii azi

Creștinii azi, mai cred genezei…
Mai este Boboteaza Sfântă?
Cum crapă ”Gerul Bobotezei”
Sau câți din îngeri –n cer cântă?.

Au citit despre Ioan Botezătorul
Venit-a lui Iisus ”naintemergătorul?
În cartea sfântă scrie ”L-a botezat”!
Pe Mesia cel de Treime luminat.

Cine mai știe de datina creștină
În cugetarea sfântă și divină?
Or, de agheasma care tot botează
Și de tradiții ce se țin de bobotează?

Elena Buldum – Girona

***

Lacrimile Tale…

Lacrimile Tale, Sfântă Fecioară,
curg și astăzi în apa Iordanului
și apa Iordanului plânge cu Tine
păcatele neamului…

Ioan Boteza în apa Iordanului
și aici l-a cunoscut pe Iisus
și apa Iordanului curgea liniștită
și-n lume vestea a dus…

Toate mările și oceanele
au știut de Iisus,
Toate păsările Cerului, toți munții
și florile: Lui s-au supus!

Doar noi, noi oamenii
nu am crezut ale Sale Cuvinte
și nu ne-am supus: am creat alte realități
și L-am răstignit pe Iisus!

Lacrimile Tale, Sfântă Fecioară,
curg și astăzi în apa Iordanului
și apa Iordanului plânge cu Tine
nesupunerea neamului!

Magda Maria Iosub

***

Botezul Sfânt

Privesc de pe mal apa ,
Râul cel sfânt ce curge
Spre maica sa ce-i marea ,
Ce-n braţe-l ia şi plânge .

Plânge de bucurie
Căci al ei fiu a văzut
Şi a îmbrăcat cu apa-i
Pe Cel de Nevăzut .
*
„- Iordane , strigă marea
Fugind cu-a sale ape ,
Întoarce-te din drumu-ţi ,
Te du-n a tale case !

Adună-te-n izvoare ,
De unde-ţi pleacă ape ,
Căci spaima mă cuprinde ,
De focul ce te-o arde !”

„-O mamă , mă tem tare
Căci azi primesc Foc Sfânt!
Azi , ale mele ape
Îl scaldă pe Cel Sfânt!

Astăzi la mine vine
Cel fără de Început,
Botez Sfânt să primească
De la Proorocul Sfânt!

O maică , tu nu vezi
Proorocul Ioan venind,
Cu repezile-mi ape
Pe oameni botezând?

O, mamă, tu n-auzi
Cum strigă el mereu,
Că se apropie-n Taină
Împărăţia Lui Dumnezeu?

Şi cum îndeamnă omul
Să spele a lui păcate,
Primind botez de ape
Scăpând de rele, toate?

Azi se botează-n apa-mi
Cel Sfânt, născut din Fecioară
Iar robul atinge Fruntea
Stăpânului, prima oară!

Apele-mi curgătoare
Spre mâna lui se ridică
Şi curg sfios, cu teamă,
Pe Fruntea cea mai Sfântă.

O, Doamne, mare taină
Acum se împlineşte!
Lumina din Lumină,
Azi apele-mi sfinţeşte.

Azi cerul a deschis
A Tatălui Sfântă Mână,
Coborând alb porumbel,
Puterea Sa Divină!

El este Duhul Sfânt ,
Trimis de Tatăl Sfânt
Şi ceruri a deschis
Sfinţind ce-i pe pământ.

Sfinţeşte-a mele ape
Ce azi s-au spăimântat,
Sfinţeşte lumea toată
Şi-o scapă de păcat.

Ne dă viaţă de-a doua
Domnul Iisus Hristos ,
Prin cufundare-n apa-mi
Mesia Luminos!”

Când cerul s-a deschis
Duh Sfânt a coborât,
Cu Glas mare din cer
Sfânt Tată a vorbit:

„- Acesta-Mi este Fiul,
Ce tare Mi-e iubit
Şi întru care Eu
Am binevoit!”

„-O, Doamne, Sfinte Doamne,
Când din cer a venit Glasul,
S-au mişcat munţii din loc
Iar apele-mi au oprit pasul!

S-a oprit firea toată
Căci azi s-a arătat,
Sfânta Treime-n Totul
Şi lumea a-nălţat.

A înălţat spre cer
Suflete rătăcite,
Le-a dat viaţa de-a doua
Prin apele-mi sfinţite.

O, mare, maica mea,
Azi Domnul m-a sfinţit,
Iar repezile-mi ape
Eu ţie le trimit.

Să te sfinţeşti şi tu,
Cu tine lumea toată,
Sfinţenia din ceruri
Să o avem viaţa toată!”

Maria Turcu – Năvodari , 03 gerar 2017

© 2017, Gazeta de Spania. Toate drepturile rezervate. Preluarea de informații de către alte site-uri web poate fi făcută numai cu precizarea sursei, fiind întotdeauna însoțită de un link către materialul preluat. Dumneavoastră sunteți singurul responsabil atât față de terți, cât și față de https://gazetadespania.es, în legătură cu accesarea/utilizarea/exploatarea conținutului.

Distribuie și prietenilor tăi!
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on Google+
Google+

Tags: , , , , , , , ,

Mai multe articole din Cultură