POLITICA NU FUNCȚIONEAZĂ. SPANIA ÎNTRE CORUPȚIE ȘI INDEPENDENȚĂ

Dacă vom face o evaluare politică, socială sau economică a țării noastre din punct de vedere civil, adică văzută din stradă, cetățeanul nu poate face altceva decât să aibă o simplă părere cu privire la situația deprimantă.

Politica guvernului conservator al Partidului Popular cu Rajoy în frunte, este una ineficientă, incapabili să apere veriga cea mai vulnerabilă din acest lanț, societatea civilă, inclusiv proprii lor alegători. Este o atitudine dezastruoasă prin faptul că gestionarea fondurilor publice nu îndeplinește sarcina de a asigura serviciile, chiar și pe cele de bază, ale cetățenilor.

Politicienii noștri dețin locuri în parlament, municipalități și comunități pentru stabilirea ordinii democratice, deoarece structura de stat impune ca acești oameni să conducă instituțiile, dar, din păcate, în ultimii ani, aceste persoane nu își îndeplinesc funcția.

De multe ori votul alegătorilor ajunge pe căi sinuoase la „clasa privilegiată“, fără a se lua responsabilitatea de a lucra și legifera pentru oameni. De asemenea, se pare că nu iau în considerare faptul că deciziile lor au un impact major asupra societății; acum suntem martorii unor reacții descurajatoare cu privire la tema catalană, cu poziții ridicole și mincinoase ale celor ”două guverne”, unii care doresc să părăsească Spania, ceilalți recurgând la judicializarea politicii, lăsând deoparte cea mai coerentă soluție care este dialogul și care ar fi trebuit să prevaleze.

Aceste evoluții subliniază în continuare eșecul politicii, care acționează în spatele scenei manipulând date pentru a provoca îndoieli opiniei publice, pretinzând că demonstrează o realitate când, de fapt, este chiar opusul.

Societatea știe foarte bine că fiecare zi este un ”drum al crucii»; criza nu a fost rezolvată în nici un fel, „posibila recuperare“ nu ajunge la pătura de mijloc, care este motorul consolidării, benzina nu furnizează energia necesară pentru a pune ”mașinăria” în mișcare.

Și nu numai asta, ci continuă: reducerea serviciilor de bază, locuri de muncă speculative și degradante, cu salarii care alimentează sărăcia și excluziunea socială, pierderea alarmantă a puterii de cumpărare, sectoare ale populației care au emigrat în căutarea de oportunități, domeniul cercetării aproape fără buget, obligate să abandoneze studiile, răspândirea zvonurilor privind imigrația, văzută ca «un concurent al ocupării forței de muncă autohtone».

Abordarea politică proastă a noilor modele de producție, limitează creșterea industrială și însuflețesc numai „industria turismului“ și construcțiile, în timp ce schimbările climatice, energiile regenerabile, veto-ul Rusiei la produsele de horticultură, suferă din cauza lipsei de interes a guvernului de dreapta.

Acestea și alte situații, destabilizează o societate, provocând cazuri de inegalitate, violență, disponibilizări fără discernământ, ore suplimentare fără plată, pensii din ce în ce mai mici.

Peisajul social este închistat iar lăudata „redresarea economică“ este doar pentru elită și privilegiații țării. Spania intră într-un proces de regresie masivă într-un stadiu de „cvasi“ muncă forțată; angajatorii nu ar trebui să continue să mențină astfel de salarii mici și încălcând drepturile angajaților, pentru că aceștia nu numai că nu ajung la sfârșitul lunii, dar nici piața de consum nu este activată.

Un exemplu: vânzarea de mașini trăiește în mare parte datorită «Planului Pive» ( bonificarea vânzătorului din vânzarea unei mașini), dar o dată ce s-a pus capăt planului, vânzările au scăzut, fapt care a determinat un val de plângeri din partea dealerilor, astfel încât planul a fost reintrodus de Guvernul Națiunii, numai că bonusul este plătit de noi toți, banii fiind publici, și apoi ne plângem că lipsesc banii pentru sănătate, educație, pensii.

Economia noastră este într-adevăr ca un castel din cărți de joc. Cei de la guvernare spun că „duduie“ (economia n.r.), dar nu este una reală, pur și simplu pentru că efectele sale nu se simt în cea mai mare parte a societății și, fără acest detaliu, nu există nicio recuperare. Și cu toate acestea, din partea guvernului suntem intoxicați cu date manipulate în sens invers.

Cu ce ​​fonduri este susținută recuperarea? Dacă Asigurările Sociale au venituri mai mici din cauza scăderii salariilor; dacă din 60 de miliarde de euro împrumutate, 40 se duc în salvarea băncilor, aceștia nu vor mai fi recuperați dar trebuie returnați către BCE; datoria noastră publică, în ciuda austerității și a creșterilor impozitelor fiscale cu care ne hărțuiește PP, depaseste un trilion de euro; dacă au golit Fondul de pensii, care în 2011 avea 70 de milioane de euro și nu au folosit acești bani pentru a plăti pensiile, ci mai degrabă dobânzile împrumutului.

În timp ce PP nu știe cum să gestioneze banii publici, grupurile financiare continuă să speculeze cu banii din trezorerie, deoarece Executivul le permite oamenilor de afaceri importanți din țară, care fundamentează „competitivitatea“ produselor spaniole pe tăierea salariilor, deși asta nu este o soluție pentru că se va crea o mișcare în cascadă: scăderea calității produselor, consum redus și o anxietate a forței de muncă, care acoperă din ce în ce mai puțin nevoile lor și pe cele ale familiei.

Calitatea angajatorilor lasă mult de dorit, fiind interesați doar de creșterea profiturilor, ceea ce reprezintă o atitudine doar pe termen scurt, deoarece calitatea și consumul sunt esențiale.

La tot acest dezastru se adaugă flagelul corupției, care este cel mai mare din Europa și care a început cu 25 sau 30 de ani în urmă cu finanțarea frauduloasă a partidelor și delapidarea banilor publici prin intermediul comisioanelor rușinoase din Ministerul Lucrărilor Publice.

Liderii noștri se confruntă cu două probleme majore: gestionarea defectuoasă a banilor publici și luarea de mită. Cetățenii sunt indignați și obosiți de atâtea dificultăți deoarece există o parte a „justiției“, care nu este pentru a clarifica, ci pentru a ascunde, solicitând desființarea anumitor cauze sau negarea informațiilor.

Miliarde de euro au fost cheltuite pentru lucrări inutile pentru a plăti campanii electorale ilegale sau pentru a-i depozita în paradisuri fiscale. Probele materiale au fost arse, judecătorii incomozi sau care deveneau periculoși au fost eliminați din cariera judiciară pentru că puteau descoperi adevărul. Au fost, de asemenea, schimbări în Poliție pentru a opri cursul investigațiilor,  iar concluzia  (după indicii) nu este alta decât că persoane de pe poziții importante din guvern sunt implicate în aceste fapte.

Spania, între corupție și independență își piedre credibilitatea.

Colaboración de Armando Montero G.

     Para el Periódico Independiente: Gazeta de Spania, en Zaragoza.

 

    La politica no funciona

 

Si desde el punto de vista civil hacemos una valoración política, social o económica de nuestro país, o sea, visto desde la calle, el ciudadano no tiene mas remedio que opinar de manera generalizada que la situación es deprimente.

La política con el gobierno conservador del PP y Rajoy a la cabeza, es un grupo de gobierno inoperante e incapaz de defender el eslabón mas vulnerable de la cadena, la sociedad civil, incluidos sus propios votantes. Es una actitud nefasta en cuanto que la gestión de los dineros públicos no cumple el cometido de asegurar los servicios, ni siquiera los básicos, de los ciudadanos.

Nuestros políticos ocupan escaños en el Parlamento, Ayuntamientos y Comunidades por orden de la configuración democrática, ya que la estructura del Estado requiere de estas personas para dirigir las Instituciones, aunque lamentablemente en estos últimos años estos personajes no cumplen su función.

Con frecuencia el voto de los electores lo derivan de manera sinuosa hacia estratos de “clase privilegiada”, sin tomarse la responsabilidad de trabajar para la gente y legislar para evitar que alguien pase necesidades. Pero además, parece que no tienen en cuenta que sus decisiones repercuten en la sociedad; ahora mismo asistimos a unas reacciones desalentadoras con el tema catalán, con posiciones ridículas y mentirosas de ambos  “gobiernos”  con tiras y aflojas de unos que quieren irse de España, y los otros que cómodamente han recurrido a judicializar la política, prescindiendo de la resolución mas coherente que es el diálogo que debió haber prevalecido.

Estos acontecimientos resaltan aún mas el fracaso de la política, que actúa entre bastidores manipulando datos para sembrar la duda en la opinión pública, pretendiendo demostrar una realidad que escapa a la verdad, y mas bien es adversa.

Bien sabe la sociedad que el día a día es una “vía crucis” ; la crisis no se ha resuelto de ninguna manera, la “posible recuperación” no llega al escalafón medio, que es el motor para consolidarla, la gasolina no proporciona el octanaje necesario para emprender la marcha.

No solo eso sino continúa mas el retroceso: recortes en servicios básicos, modelo de empleo especulativo y degradante con salarios que alimentan la pobreza y la exclusión social, alarmante pérdida de poder adquisitivo, sectores de población emigrados en busca de oportunidades, la investigación sin apenas presupuesto abandonando líneas de estudio, la rumorología respecto a la inmigración como “competidora de empleo”  de la mano de obra autóctona.

El mal enfoque político hacia nuevos modelos de producción, acotan el crecimiento industrial y solo dan vida a la “industria turística” y la construcción, mientras el cambio climático, las energías renovables, el veto ruso a los productos hortofrutícolas, sufren el desinterés del gobierno de la derecha.

Estas y otras situaciones mas, desestabilizan a una sociedad surgiendo casos de desigualdad, desahucios, violencia de género, despidos indiscriminados, horas extras obligadas y sin remuneración, pensiones cada vez mas desvalorizadas.

El panorama social está enquistado, si la cacareada “recuperación económica” se queda en las capas elitistas y privilegiadas del país, España entrará en un proceso de regresión descomunal y en una etapa de “cuasi” esclavitud laboral; los empresarios no deben seguir manteniendo salarios tan bajos y quitando derechos laborales, porque no solo no se llega a fin de mes sino que el mercado no se activa.

Un ejemplo: la venta de coches vive en buena medida gracias al “Plan Pive” (bonifica al vendedor por la venta de un coche), pero en cuanto se puso fin al Plan, las ventas cayeron lo que provocó las quejas de los concesionarios, de forma que se volvió a implantar desde el gobierno de la Nación, con la incoherencia de que esa bonificación la pagamos entre todos por ser dinero público, y después falta dineros para sanidad, educación, dependencia, pensiones.

Nuestra economía realmente es un “castillo de naipes”, dicen desde el gobierno que va “como un tiro” pero no es real sencillamente porque sus efectos no llegan al grueso de la sociedad, y sin ese “detalle” no hay recuperación, sin embargo, desde el gobierno nos acribilla con datos manipulados en sentido inverso.

Con qué fondos se sustenta la recuperación? Si la Seguridad Social tienen menos ingresos por culpa de la bajada de salarios; si del rescate de 60 mil Mlle. de euros a Cajas y Bancos, se vislumbra que 40 mil Mlle. no los recuperaremos (pero hay que devolverlos al BCE); que nuestra Deuda Pública, a pesar de la austeridad y el aumento de impuestos en el que el PP nos ha encasillado, supera el Billón de euros (un 1 con 12 ceros); si han vaciado la Hucha de las Pensiones que en 2011 tenía 70 mil Millas de euros, y no han utilizado ese dinero para pagar las pensiones sino mas bien los intereses de la Deuda.

Y mientras el PP no sabe gestionar el dinero público o no es honesto al hacerlo, los grupos financieros siguen especulando con los dineros del erario porque el Ejecutivo se lo permite y, los empresarios importantes del país basan la “competitividad” de los productos españoles en la bajada salarial, pero ese no es el camino porque reducir salarios crea movimiento de plantillas, disminución de la calidad del producto, disminución del consumo y la angustia del personal laboral que cada vez cubre menos sus necesidades y las de su familia. La calidad de los empresarios deja mucho que desear, solo se preocupan de aumentar beneficios, lo cual es una actitud cortoplacista, porque la calidad y el consumo son esenciales.

A todo este descalabro se suma la lacra de la Corrupción que es la mayor de Europa, y se remonta a 25 o 30 años atrás con la financiación fraudulenta de los partidos y la apropiación indebida de los dineros públicos mediante comisiones en Obra Pública, que resulta bochornoso.

Dos problemas nocivos tienen nuestros dirigentes: la mala gestión y el cohecho. Los ciudadanos estamos indignados y hartos de tantas tropelías difíciles de esclarecer porque existe parte de la “justicia” que no quiere aclarar sino encubrir buscando el sobreseimiento de ciertas causas, o negando información.

Se han gastado miles de millones en obras inútiles, con la finalidad de pagar campañas electorales ilegales o descansar los dineros en “paraísos fiscales”. Se han quemado pruebas, se han destruido materiales, se ha eliminado de la carrera judicial a jueces incómodos o peligrosos que podían descubrir la verdad, también ha habido cambios en la Policía que investiga, y la conclusión no es otra que sospechar (por indicios) de cargos importantes en el gobierno implicados en estas tramas. España entre corrupción e independentismo, estás perdiendo credibilidad.

 

     15/12/2017 Colaboración de Armando Montero G.

     Para el Periódico Independiente: Gazeta de Spania, en Zaragoza.