Meniu
contact-gazeta

Gazeta de Spania on Google+RSS Feed

22 septembrie 2018

OMAGIU ÎNCHINAT ”LUCEAFĂRULUI” POEZIEI ROMÂNEȘTI, MIHAI EMINESCU


Distribuie și prietenilor tăi!
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on Google+
Google+

Astăzi se împlinesc 127 de ani de la moartea celei mai puternice voci poetice din istoria literaturii române. Mihai Eminescu, la  vremea aceea, a dorit să pună pe soclu limba poporului român având o deosebită pasiune pentru istoria națională așezând-o la loc de cinste . Cu o bună educație filozofică Eminescu în societatea politico-literară a jucat un rol deosebit de activ  făcând să vibreze limba noastră românească.

 ”A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la VienaManuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902”.

”Cea mai realistă analiză psihologică a lui Eminescu i-o datorăm lui  I.L. Caragiale care după moartea poetului a publicat trei scurte articole pe această temă: În Nirvana, Ironie și Două note. După părerea lui Caragiale trăsătura cea mai caracteristică a lui Eminescu era faptul că „avea un temperament de o excesivă neegalitat. Viața lui Eminescu a fost o continuă oscilare între atitudini introvertite și extravertite.”

„Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!” spunea Ion Luca Caragiale.

Dedicată lui…

Mihai la nume şi-n strigare
Ipoteşti vezi pe cărare…
Humuleşti îi era frate
Alt ecou… nu prea departe
Inimi ce se-ascund în noapte!

Eminovici după tată, lasă poezia artă
Mulţi ascultă… noua faptă!
Iubindu-şi ţara şi natura
N-avea că soră… decât Luna!
E geniu… mărturisesc fraţii
S-a dus şi El s-or naşte alţii?…
Cum poezia tată n-are
Uitat va fi, sau alinare?!…

Autor :Ioan Acioabanitei-15.06.2016

Grupaj liric ales din grupul de poezie ” Vise Târzii”

Rămâi un Sfânt
Omagiu geniului românesc Mihai Eminescu
elena buldum

A fost odată pe pământ
A fost și numai este
În soclu rece ca un sfânt
Un geniu de poveste.

Și câte-n Lună și în stele
Și câte raze vii în nori,
A scris cu slove toate cele
Și-a pătimit de-atâtea ori?

Luceafăr Sfânt, pe-o rază lină,
Cobori -n jos să te privesc
Să-mi umpli viața cu lumină,
Nemuritor, mi te doresc.

În nopțile sub clar de Lună,
Când infinitu’ abia-l zăresc
Ne-adormit să-mi vii…Tu vină!
Pe cerul cerului ceresc.

În taină, eu mă rog-n noapte..
Rămâi, rămâi, nu mai pleca!
Și-n dimineți cu versuri ..poate
Scriu umbra ta ..te-aș mângâia?

Pe soclu ești nemuritor
Mă bântuie un singur dor
Rămâi , un geniu petrecut
De toți iubit și cunoscut.

15 iunie…
Trecut-au 127 de ani de la intrarea în nemurire a Poetului…

DOR DE EMINESCU
(by Ion Ţoanţă ©2014)

Poetul trece trist, noapte de noapte,
Bătând poteca dinspre viaţă către moarte,
Opreşte rar pe prispa arsă de tăciune,
Privind, atent, la steaua care tot apune.

El a-ncetat demult să mai iubească
Fecioara născută din pleava pământească,
Ea-şi plânge, prin cotloane părăsite, soarta,
Căci El se-nalţă viu şi ea rămâne moartă.

Poetul tace trist, ne lasă carte,
Poeme – lacrimi spre eternitate…

De va veni…
-lui Mihai Eminescu-

Vasile Neagu-Scânteianu

De va veni cândva o Judecată,
La care şi poeţii sunt chemaţi,
Să nu cumva ciudoşi să vă miraţi-
Că viaţa lor din chin a fost salvată!

Destul le-a fost pe-aicea maculată
De intrigi şi de blam de sicofanţi,
De va veni cândva o Judecată-
La care şi poeţii sunt chemaţi!

Lor calea veşniciei li se-arată,
La infinit ei sunt mereu garanţi,
Că Universul e-o lume de giganţi,
În care ei sun paznicii de Poartă-
De va veni cândva o Judecată!

15-06-2016

Poezie dedicată „poetului nepereche” Mihai Eminescu.

LUCEAFÃRUL DIN CER

Nicuta Ioan Lungu

Să căutām al tāu mister
Avem menirea oare?
Tu ești Luceafārul din cer,
Nu steaua cāzātoare!

Ai pus cuvintele prin vers,
Cum lumea nu-nțelege,
Pāșind ușor spre univers,
Intr-un destin de rege.

Și-o vrajā dulce s-a intins
Pânā spre malul mārii,
Lumina-n ceruri ai aprins
Prin umbrele-nserārii.

Și ai lāsat al versului fior
Sā ținā lumea treazā,
Nemuritor cuvânt de dor
În veacuri se viseazå.

Și azi, fecioarele de neam
Stau seara la fereastrā,
Sā se deschidā pe un ram
Încet o „floare-albastrā”.

Pe „galbeni nuferi”de pe lac
Lumina-ți se oprește,
Tāceri și umbre se prefac
În dor ce pururi crește.

Prin timpul nostru efemer
„Norocul ne-om petrece”,
Pe când Luceafārul din cer
In veșnicia lumii trece!

MIHAI EMINESCU-
ECOU DE VREME

Picurată pe aripă de vis,
Zbor așteaptă lacrima simțirii
Izvorâtă din ochiul iubirii-
Cerul pergament de-albastru scris…

Plânge sufletul în ploi de aur
Armonii rodind ,în clipe-veşnicii
Se reţese timpul în tezaur
Nemurind cuvinte fantezii.

Supravieţuind Luceafărul,uitării
Bolta firii pururi luminează!
Vor deschide pleoapa înserării
Zorile cuvântului c-o rază…

Și prin al speranțelor surâs,
Curcubeu în ochiul unui dor,
Se revarsă razele din plâns
Aurind eternitatea din izvor…

Fiii cresc în nume de MIHAI
EMINESCU-ECOU DE VREME
Veşnicirea limbii,rod de plai
Genialitate de poeme…

Ana Munteanu Drăghici

15 Iunie,2016 Sighişoara

Omagiu

Trecut- au ani peste o sută
De când Luceafărul poeziiei a asfințit
În lumea asta atât de slută,
Opera lui a reușit…
Să rămână, pură, sfântă
Chiar dacă timpul a murdărit
Mult din această vreme
Ce-a scris el a rămas sfânt,..
Și codru ne este și azi frate
Luceafărul încă ne privește
În poezia lui se ascunde
Și azi iubirea de poveste
Să fim mândri, de- a noastră poezie,
C- am întâlnit așa învățător
Și azi la o sută douăzeci și șapte de ani…
Lui Eminescu respectul cuvenit să-i dam.

Autor. Georgescu Elena

Principio del formulario

Final del formulario

T U …

Tu ce-ai venit din zări albastre
Ca semn al existentei noastre,
Mult prea devreme ai apus…
Din mintea noastră nu te-ai dus.

Tu ce-ai venit cu zări senine
In vremi de-ntunecime pline
Te-ai stins în miez de cireșar
Lasându-ne în suflet gust amar

Tu ce-ai iubit frumoase flori de tei…
Și flori albastre, codrii, nuferi galbenei
Și munți și ape și izvor,

Te-ai dus în zi de azi pătruns de-un dor

Ai fost ca pomul plin de rod,
Să-ndestulezi mulțime de norod,
Tot regretând și azi al vremilor păcat
Când trebuia, n-ai fost apreciat

Ferice azi, că n-ai ajuns ruine,
Ne bucura-vom noi și pentru tine,
Să te citim, fiind o pildă vie;
Acelor iubitori de vers și poezie!

BADEA CRISTINEL 
Calafat, 15 iunie 2016

E al nostru Mihai Eminescu 

Cornelia Chioseaua
Luceafăr între stele
” Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt „

Azi, aici și- acum
Este cu noi și-n noi
” Când mulți lucrează
dar puțini gândesc.”

Poet al iubirii
De țară și neam
Poet al naturii,
Al iubirii eterne!

Elena Buldum, editor Gazeta de Spania

© 2016 – 2018, Gazeta de Spania. Toate drepturile rezervate. Preluarea de informații de către alte site-uri web poate fi făcută numai cu precizarea sursei, fiind întotdeauna însoțită de un link către materialul preluat. Dumneavoastră sunteți singurul responsabil atât față de terți, cât și față de https://gazetadespania.es, în legătură cu accesarea/utilizarea/exploatarea conținutului.

Distribuie și prietenilor tăi!
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on Google+
Google+

Tags: , ,

Mai multe articole din Cultură