MIREASMA ÎNVIERII

Ieri mi-a intrat în casă primăvara,
Cu flori aprinse, rupte dintr-un gard
Un copilandru cu priviri senine
Mi le-a întins cu un miros de nard.

Ieri mi-a intrat în casă primăvara,
Cu flori aprinse, rupte dintr-un gard
Un copilandru cu priviri senine
Mi le-a întins cu un miros de nard.

Le-am umezit cu lacrimile mele
Şi într-un colţ, uitate le-am lăsat
Iar azi privindu-le din întâmplare
Petalele plecate s-au uscat…

Mi-am amintit de primăvara noastră
Copii fiind vopseam în alb copaci,
Pe mama într-un post al pocăinţei
Cum împletea pioasă cozonaci

Mi-am amintit cum curăţam odaia
Şi-o pregăteam de Paşti şi de Florii
Şi-aveam şi noi un post al pocăinţei
Deşi eram doar muguri de copii

În amintirea mea îl vad pe tata
Cum curaţa grădina de frunze ruginii
Greblând cu spor şi-atata dibăcie
Şi-apoi arzând într-una balarii

Îmi amintesc cu ce durere-n suflet
Priveam la mielul pentru înjunghiat
Când tata-l aducea în curtea noastră
Precum Isus în faţa lui Pilat

Ne pregăteam cu toti de sărbătoare
Când Domnul în cetate a intrat
Tot ce aveam să-i punem la picioare
Căci EL e DOMN, STĂPÂN şi ÎMPĂRAT

Iar dacă fratele mai mic şi pus pe harţă
Codiţele cu spini mi le-a încărcat
Eu trebuia să-l iert ca Învierea
Să imi gasească sufletul curat

Iar mama, ca exemplu de purtare,
Cu cea mai gâlceavă vecina se împăca
De dragul Mielului de pe Golgota
Ce ne-a iertat pe toţi prin jertfa Sa

Bat clopotele tare într-o dungă
Şi un fior se-aşterne peste sat
Eu însă simt mireasma Învierii
Ce-aduce un parfum de liliac…

Azi la intrare în cetatea sfântă
Mulţi îl întâmpinăm cu aur şi cu bani
Şi Domnul intră iarăşi în cetate
Dar are plânsul cel din Ghetimani

Oo…, primavara învierii mele
Cu-acele Paşti ce aduceau fiori
Mai răstigneşte înca o dată firea
Şi învie pocăinţa între noi…

Căci rautatea, ura, ne doboară
Şi am uitat ca să mai fim copii,
Mândria şi răsfăţul ne înconjoară
Şi adunăm, nu ardem bălării.

Era o casă mică, noi n-am avut palat
Nici iepuraş de Paşte, nici jucării pe pat
Ci o noapte de Înviere….
Şi-un Miel înjunghiat.

Azi avem case înalte şi multe bogăţii
Şi suflete bătrâne în trupuri de copii,
Mirosuri de esenţe a ultimului veac
Şi-un dor de-o Înviere cu flori de liliac

Mariana Trîncă, Zaragoza