Meniu
cursos-ised-sab

Gazeta de Spania on Google+RSS Feed

6 iunie 2020

CEVA TOT S-A SCHIMBAT. TRĂIM 11 LUNI PE AN FĂRĂ DIASPORA


Trimite și prietenilor tăi această știre
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter

Unii români din Diaspora sunt foarte nemulţumiţi că, în ţara pe care au părăsit-o acum nu ştiu câţi ani, nu s-a schimbat nimic, vezi Doamne. Ba s-a schimbat! Timp de 11 luni într-un an, suntem liniştiţi, fără ei.

Străzile sunt mai libere, instituţiile funcţionează normal. La halul în care ne-a invadat Diaspora în această lună, de acum ar trebui să plecăm cu toţii în august în vacanţă şi să o lăsăm pe ea să-şi facă de cap prin ţărişoara noastră pustie.

Probabil vor fi mai puţine victime pe şosele decât dacă stăm cu toţii acasă cu scopul de a le face pe plac unora ca ei, plini de ifose în ţara natală, marginalizaţi în cele adoptive.

Judeţul din care o treime din populaţie a plecat să muncească pământurile altora, să îngrijească bătrânii şi copiii străinilor pentru bani cu care să facă şi ei o mică aroganţă în această viaţă – constând în casă cu două etaje în loc de unul şi tanc în loc de o maşină normală – nu are cum fi în luna august decât invadat.

Străzile sunt full de dimineaţa până noaptea, în hipermarket-uri nu poţi arunca un ac, pe la instituţii cozile ies în stradă, toată lumea e nevoasă şi supărată pe ţara noastră şi pe noi, neputincioşii, europeni de rangul doi, care nu am fost fost capabili să facem din ea nici Spania şi nici Italia şi cu atât mai puţin Germania şi Austria.

În timp ce ei, românii curajoşi, pupaţi de politicieni prin toate zonele dorsale fiindcă fac economia să duduie şi, evident, tot ei decid cine trebuie să fie Preşedintele României, sunt cetăţeni europeni de rang întâi şi au mai multe drepturi decât noi, ceilalţi. De exemplu, au dreptul să ne stâlcească într-un hal fără de hal limba pe motiv că au uitat-o.

Niciunul din categoria asta nu are puterea să recunoască faptul că nu a ştiut niciodată nici să scrie, nici să vorbească româna corectă. Apoi, au impresia că ne umilesc dacă la hipermarket umplu singuri toată banda cu tot soiul de cumpărături banale în cantităţi mari pe care le duc la ţară, pretinzând că le-au adus din străinătate. Nu o dată am văzut indivizi care scoteau teancuri de bani legaţi cu elastic, îi numărau în văzul lumii şi plăteau uitându-se nu la casieriţă, ci în jur dacă nu cumva stă cineva cu gura căscată, mut de admiraţie. E acea specie care circulă prin oraş în şlapi … de firmă, ca să fim bine înţeleşi.

I-am ascultat pe cei care dau năvală la Paşapoarte – câte 200 pe zi – ţinând lecţii despre cum ar trebui să fie ei serviţi pe loc şi gâdilaţi în tălpi  (deşi nu văd cum ţi s-ar putea emite pe loc un document de tipul acesta), despre cum statul român ar trebui să mai angajeze încă nu ştiu câte zeci de funcţionari, să facă nişte clădiri imense în care ei să stea confortabil. Dacă stăteam să iau notiţe de la ei, aş fi scris mai mult decât într-o zi de cursuri la facultate.

Pe unii dintre ei i-am întrebat de ce mai vin acasă dacă e chiar aşa de rău, de ce nu renunţă la cetăţenia română (este posibil lucrul acesta) şi nu devin cetăţeni italieni, spanioli, etc. Nu am primit niciun răspuns, asta pentru că, de fapt, cetăţenia e greu de obţinut, iar în al doilea rând, să fii cetăţean al unei ţări din UE e destul de scump, mult mai scump decât dacă eşti român.

De exemplu, poate deveni cetăţean german o persoană care „domiciliază în condiţiile legii pe teritoriul statului german de cel puţin 8 ani şi are drept de şedere permanent, dovedeşte prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul german”, „are asigurate în Germania mijloacele legale pentru o existenţă decentă şi nu a solicitat niciodată ajutor social sau Arbeitslosengeld II, este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat, în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean german. Are cunoştinţe de limba germană de nivel B1 (cu testul B1 promovat) şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie germană în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială (cunoştintele vor fi verificate în scris prin Einbuergerungstest), cunoaşte prevederile Constituţiei Germaniei.”.

Câţi dintre cei pe care îi vedeţi pe la cozi, la Paşapoarte, Înmatriculări sau Evidenţa Populaţiei credeţi că ar corespunde criteriilor de mai sus? Câţi ar lua testul de limbă, dar pe cel de cultură şi civilizaţie străine în condiţiile în care nu ştiu nimic despre cele din ţara de baştină?

Nu vreau să generalizez şi să spun că toată Diaspora e la fel, dar aş vrea, la fel de mult, ca nici Diaspora aceasta să nu facă un sport naţional din a ne huli ţara şi pe noi, cei rămaşi aici.

Invaziei de august nu cred că i-ar face faţă cu mai mult succes nicio altă ţară în care ar năvăli hoarde întregi cu căţel, purcel, mama soacră şi verişoara nevestei, toţi puşi pe harţă. Veniţi, fraţilor, pe rând, sau staţi acolo unde e mai frumos şi mai bine. Vă asigur că nu ne supărăm deloc. Dimpotrivă!

Articol scris de 

© 2016 – 2017, GAZETA DE SPANIA. All rights reserved. Preluarea de informații de către alte site-uri web poate fi făcută numai în acord cu termenii agreati de www.gazetadespania.es în limita a 300 de caractere, dar fără a depași jumatate din articolul sau știrea în cauză. Preluarea integrală a materialului se poate face doar cu precizarea „sursei” (,întotdeauna însoțit de un link către materialul preluat). Dumneavoastră sunteți singurul responsabil atât față de terți, cât și față de gazetadespania.es în legătură cu accesarea, utilizarea sau exploatarea conținutului.

Trimite și prietenilor tăi această știre
Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter

Tags: , , ,

Mai multe articole din Editorial