A FOST LANSAT AL TREILEA VOLUM AL ANTOLOGIEI DE VERSURI ”VISE TÂRZII”

La începutul acestui an s-a finalizat antologia de versuri «Vise Târzii – volumul 3, al cărui coordonator și co-autor este Elena Buldum, în colaborare cu Editura Dandes Press Editory, editor Dănuț Desliu. În spatele proiectului a stat din nou ”Cenaclul Noilor Speranțe”, proiect susținut de Asociația ”Casa Rumana” (CA-ROM) din Catalunia, care participă la întărirea și consolidarea limbii române și totodată de unirea în cuget și simțire a limbii noastre materne pe întreg globul pământesc.

”A fost o muncă asiduă însă la final, plină de satisfacție și împlinire, realizată împreună cu autori talentați, poeți și scriitori consacrați, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, însă ne-am bucurat și de participarea poeților aflați la debut”, spune poeta Elena Buldum

Volumul ne prezintă, pe lângă scriitori de valoare din țară și străinătate și o serie de graficieni. Astfel, au colaborat la acest proiect, Geta Stan Palade, Ramona Muller, Angela Mihai, Paul Aelenei, Burnea Stefania, Nicuta Ioan Lungu, Marian Bamboi Bacău ,Mariana Nelly Pascalin, Corina Mihaela Soare, Daniela Dumitrescu, Sanziana Emanoil, Costache Nastase, Rodica Constantinescu, Ludmila Vârlan Turcu, Ana Munteanu Draghici, Ligia Grindeanu, Geanina Bîrlădeanu, Maria Turcu, Magda Maria Iosub ,Gabriela-Iuliana Ganea,  Cornelia Neaga,  Marilena Perijoc, Luminița Valciuc, Viorel Birtu Piraianu,  Liliana Andrei, Carolina Baldea, Maria Richi Stefanescu, Stoia Lidia, Conduraru Ioana, Elena Buldum, Lucian Opriceanu, și profesorul de limba română, Costina Sava.

”Versurile tuturor ne înalță pe arii de portativ și sunt o binecuvântare pentru noi toți. Grafica lui Lucian Opriceanu, foarte sugestivă și de un conținut calitativ foarte ridicat, ne prezintă volumul într-un mod deosebit și dă culoare sufletului nostru, atât de viu colorat. Pentru mine este un volum deosebit de frumos și drag. Le mulțumesc tuturor scriitorilor!”, adaugă încântată Elena Buldum.

”Către un necunoscut, fiecare zi din viața noastră este o provocare, acceptăm să trăim fără să visăm, sau visăm ca să trăim?. Ne situăm pe partea cea mai favorabilă nouă. Unii visăm cu ochii deschisi; alții suntem mai realiști și încercăm să alimentăm realitatea aceasta cu vise. Fiecare părticică albastră amestecată cu roșul din noi tânjește ca acel vis avut cândva să se împlinească. Dacă visele toate se fac realitate și sufletul ar prinde aripi și cu aripile am zbura! Am zbura din realitatea asta necunoscută și mereu surprinzătoare.

Realitatea, uneori, ne spulberă visele, pe când visele împlinite ne fac realitatea mai frumoasă. Unele ajung să se împlinească destul de târziu, de aceea speranța ne moare ultima. Următoarea serie de volume cred că se va numi ”Să credem în speranță”.  Să credem în vise și să avem speranță că se vor împlini într-o bună zi.”, încheie coordonatorul și co-autorul volumului, Elena Buldum.

Prefața acestui volum este scrisă de profesorul de limba română, Costina Sava.

”Prezenta antologie reunește o suită de portative poetice, fiecare autor viersuindu-și în timbru personal simțirea și trăirile. E o carte în care valoroși poeți,  sau dintre cei care promit, par că au învățat să cânte la umbra cuvântului bine ales și bine susținut pe dinăuntru.  

Vechi  teme sunt revitalizte prin noi abordări literare, generând surprinzătoare  și autentice emoții estetice. Prelucrate în fanteziste reluări, prin fulgurarea unor motive arhicunoscute, idei de mare forță devin adevărate comprimate de trăire și reflexie poetică.          

Pe de altă parte, metafore, multe dintre ele șocante, realizează sprințare mutații semantice, lovind cititorul cu reale surprize, sau, dimpotrivă, anulându-le,  prin reținerea în nucleul lor a unei importante rezerve de sensuri.

Unele poeme au sensuri avântate expresionist,  universul sufletesc al eului liric  pulverizându-se în cel astral, din neputința de-a mai încăpea în sinele său. 

Fondul  de idei și simțăminte se mișcăîn  armonia de cadențe ale  unor  versuri de factură diferită, de la cel folcloric , până la cel postmodernist. 

Limbajul poetic este recoltat din variate straturi ale limbii, și, în funcție de maniera în care este mânuit, este încărcat de  expresivitate, sugestie sau ambiguitate , solicitând un cititor inițiat în receptarea unor fantezii lingvistice.”