ȘERBU CĂTĂLIN: LUPTA POLITICĂ DIN ROMÂNIA SEAMĂNĂ CU O REGLARE DE CONTURI

Lupta politică din România seamănă din ce în ce mai tare cu o reglare de conturi între clanurile mafiote din filmele lui Scorsese. Am această senzatie din ce în ce mai tare!

Lupta politică a început să depășească limitele confruntării de idei, se moare, cu sau fără dovezi, cu sau fără certitudini, se moare domnilor. Plutesc incertitudini asupra accidentului de la Colectiv, plutesc umbre de indoiala asupra «afacerii Hexi Pharma», soldată cu moartea neașteptată a patronului acestuia și, daca privesc in urmă, se moare. Cine, la nivelul de sus, are interesul să provoace victime? Nu am fost niciodată adeptul teoriilor conspiraționiste, dar deja lucrurile incep să emane mirosuri grele, a moarte și a sânge, există deja mâini pătate de sânge.

Încă din noiembrie 2014, atunci când se încheia perioada de șefie a lui Traian Băsescu din fruntea statului, am scris că România și românii vor experimenta pe pielea lor o luptă cruntă de supremație a serviciilor secrete, SRI și SIE, cu «justiția independentă» pendulând de o parte și de alta. Explicația este foarte simplă, de fiecare dată când se schimbă un sistem (și în acest caz Băsescu l-a condus cu mână de fier) lumea se repoziționează, se caută noi aliați și se refac taberele.

Mutările bruște și aparent fără o explicație logică la acel moment făcute de Crin Antonescu in 2014, cu ruperea USL și mutarea PNL cu bagaje in brațele vechilor dușmani, PDL, modificarea in ultimul moment a candidatului la președinție(după modelul brevetat in 2004, episodul Dragă Stolo), campania electorala pentru prezidențiale, magistral executată de noul PNL și actuala luptă anticoruptie, unde sunt săltați cei care ies din front,  sunt câteva indicii dintr-un puzzle foarte complicat.

În tot acest tablou apare, nevinovat și pasiv, poporul român, în numele căruia se fac toate cele mai sus prezentate. Poporul care astăzi votează ca să aibe ce înjura mâine. Nu pot să îmi explic deloc un fenomen: în încrederea populației au mari cote de încredere personalități niciodată votate, pe când parlamentarii, aleși în mod direct de oameni, sunt cei mai huliți. Straniu și nu prea, deoarece, în tot mandatul președintelui Băsescu, s-a dus o luptă neîncetată de hulire si de defăimare a Parlamentului. Nu e problemă, ca înșiși parlamentarii, prin greșelile făcute, au știut să alimenteze ura populației.

Acest an, 2016, este unul cu doua runde de alegeri, locale in 5 iunie și generale la sfârșitul anului. Deja ideea de luptă a serviciilor pentru supremație nu mai este o himera ci a devenit un lait motiv. Presa, având și ea multe probleme(majoritatea patronilor de presă din România fiind condamnati sau cu probleme penale, deci vulnerabili), joacă un rol de perpetuare și promovare a mesajelor diverselor tabere.

Un articol de Șerbu Cătălin